De ce scriu?

Zilele trecute vorbeam cu cineva despre ceea ce scriu! Ma intreba de ce scriu? Care este sentimentul care ma insipira? Nu am stiut cum si ce sa raspund!
M-am tot gandit!
Ce ma face sa scriu?Ce ma face sa nu mai scriu?
Am avut perioade in care scriam zilnic, la cursuri , la birou, in tranvai, chiar si la bar pe note de plata, si alte perioade in care parca uitam ca am scris vrodata!
Am crezut ca sentimente puternice precum ura, iubirea, gelozia, regretul, tristea ... sentimente care ne marcheaza sufletul... ma fac sa scriu...
E adevarat ... si sentimentele astea m-au facut sa scriu!
E ciudat cum totusi, de data asta linistea m-a adus iar pe foaie!
E o liniste intr-o perioada nelinistita!
O liniste ciudata , pe care nu am ai simtit-o !
Toata lumea parca tipa dupa mine, iar eu ii aud in soapta si merg mai departe!
O liniste in care ma gandesc la acum, la secunda asta, nu la ieri , nu la anul trecut, nu la anul care o sa vina!
Iar prezentul pe alocuri e frumos, pe alocuri e poate negru... nu imi pasa... e doar prezent!
Nici nu stiu sa mai compar prezentul cu trecutul.. sau sa ma gandesc ca maine o sa fie mai bine...
Poate sa fie si mai rau ...dar e liniste! Ce mai conteaza?
Nu ma mai gandesc daca ceea ce fac e gresit, daca este normal, daca este bine... stiu doar ca vreau!
Cred ca trebuie sa incepem sa facem si sa realizam lucruri pentru ca vrem...
Am uitat ca destinul suntem noi!
Am uitat cum sa mai fim sinceri unul cu altu, si ce este mai rau, am uitat sa fim sinceri cu noi!
Am invatat ce inseamna regretul, vinovatia, si suntem umbriti de mustrari de constinta!
Dar am uitat sa fim noi, asa cum suntem , fara o masca , fara un zambet fals, fara incruntari...
Hai sa fim noi!
Macar pentru un zambet, macar pentru o secunda in oglinda cand ne privim, macar langa o persoana draga, macar in sanul familiei,
Sa acceptam ca am vrut sa facem greselile pe care le-am facut si ca ne place sa facem greseala de acum..
Pentru ca asta ne defineste.
Pentru ca asa suntem noi!
Si sa o spunem privindu-ne in ochii:
Asta sunt eu si nu imi pare rau!

Te ador

Te ador pentru ca m-ai invatat sa nu te iubesc.

Te iubesc pentru ca mi-ai dat curaj sa nu te doresc.

Te doresc pentru ca stiu ca nu vreau sa te mai sarut.

Te sarut pentru ca mangaierea ta s-a putut sa o uit.

Te uit pentru ca inca vrei sa ma adori.

Ma adori in cuvinte nespuse de atatea ori.

O altfel de iubire...

Vreau sa imi fii profesor!
Un profesor care sa ma hraneasca cu dorinta, sa ma hraneasca cu simtaminte..
Vreau sa simt ca traiesc!
Sa simt ca iubesc, sa simt ca urasc, sa simt durere, sa simt placere, sa simt cum fiecare simt mi se acutizeaza...
Invata-ma iar sa simt !
Vreau sa pot sa traiesc toate simturile intr-unul singur...
Vreau sa te gust!
Stiu ca esti amar si dulce, acru si sarat, si mirosi a iasomie si busuioc, iar pielea ta este condimentata cu sangele cu care m-ai impartasit!
Fa din trupul meu , potirul tau!
Goleste-ma de fiecare data cand iti este sete iar eu iti voi jura ca ma voi umple mereu..
Iar tu...
Tu sa devii al meu drog care stiu ca nu imi face bine dar la care ma intorc mereu din dependenta!
Opreste-mi respiratia!
Asa voi simtit ca voi ramane mereu acolo, la tine in dormitor! Asa ma voi hrani si eu mereu cu tine cand esti cu o alta femeie. Asa voi fura din sufletul lor si din frumusetea lor. Ma voi bucura impreuna cu tine de durerea si de placerea lor.
Iar orgasmul lor..
Va fi orgasmul nostru, al meu si al tau!

Simturi

Smaralde pe obraz,

Picaturi reci.

Sarutul arde..

Lacrimile fierb,

Tu clocotesti,

Iar eu ma topesc.

Plec..

Tu te intorci.

Te vad..

Ma vezi...

Dar suntem orbi.

Te simt..

Ma simti..

Dar suntem plini de nesimtire.

Eu...

Tu... noi...

Nu mai suntem.