Pentru ca...

            M-am intrebat mult timp daca inca mai sunt in stare sa simt....  totul era ca o joaca , ca un sport doar ca o atractie... de fiecare data am vrut sa simt mai mult insa nu am reusit.
           Cu timpul m-am obisnuit cu ideea , eram selectiva insa. Imi doream sa arate bine, sa ma atraga, sa fie ingrijit, curat si sa gandeasca altfel. Sa fie diferit de restu, si era deajuns. Asta parca ma definea, prin asta eram eu, unica, si ma simteam puternica.
           Cineva m-a transformat exact cand credeam ca nu mai am salvare si cand nu mai cautam si nu mai vroiam salvare.
           Stiam ca era cea mai complicata relatie, nu vroiam sa ii cer nimic, nu imi trebuia nimic, ora petrecuta langa el imi era deajuns . Totul s-a petrecut intr-o fraciune de secunda si mie inca imi pare o eternitate.
Inca ma intreb daca asta era iubirea? iubirea este diferita in functie de vasta.
Langa el m-am redescoperit, parca am crescut peste noapte din pustoaica in femeie. O femeie care are nevoie de bratele ferme ale barbatului de langa ea.
          Am devenit dependenta de soaptele lui, universul era al meu cand se uita in ochii mei si imi spunea ca sunt cea mai frumoasa femeie. Nu era nici frumos nici urat, nu eram nici de o varsta dar nici batran nu era, nu era nici bogat nici sarac, nu avea nimic special...  Eu ma simteam speciala in bratele lui, ma simteam dorita , ma simteam iubita, ma simteam femeie si ca pot face orice atata timp cat imi este alaturi. Pentru felul in care ma simteam langa el, era special. Era barbat. Putini masculi mai sunt barbati in zilele noastre.
           Am reinvatat sa fac dragoste, am reinvatat sa fiu fericita, am reinvatat sa ma las descoperita, sa imi deschid sufletul. Nu am vrut sa cer nimic de la el, dar fara sa vreau am cerut prea mult. El nu mi-a cerut decat un lucru , sa nu exista " pentru ca " intre noi.
           Am incalcat angajamentul...  am invatat sa iubesc dar nu am invatat sa pastez.
           Iar acum ma simt femeie, dar sunt goala fara el. Acum imi pare rau ca nu sunt mama copilului lui , acum imi pare rau ca nu am stiu sa apreciez ce am avut.
           Acum nu imi doresc decat sa il sarut si sa ma uit in ochii lui si sa ii spun ca il iubesc , ca nu sunt intreaga fara el. Ca nu am putut sa ma las atinsa de un alt barbat si ca pentru felul in are m-a facut sa ma simt langa el este cel mai special barbat din lume si ca nu imi pasa de nimic atata timp cat ma face sa ma simt iar lafel.
          Pentru ca  il iubesc si atat!

Dor de marea mea.... - File din jurnal

Era iarna sufletului meu dar aveam langa mine soarele care imi ardea chipul in asfintit. Ani de zile am colindat impreuna prin desertaciune. Rasaritul era mereu plin de promisiuni, plin de vise si de idealuri.

Eram cuvantul care mereu aspira sa ajunga un frumos poem. Nenumarate vise s-au spart in noapte in milioane si milioane de stele, de multe ori transformandu-se chiar in aurora. Dar nu ma suparam speram din nou si din nou in alte vise, cerul devenind din ce in ce mai instelat si mai stralucitor. 

 Mereu am fost cea neinteleasa si ciudata. Mama imi spuneam ca am un suflet cameleonic si nu a inteles cum am ajuns asa find nascuta dintr-o femeie obisnuita.

Am fost intrebata deseori "De ce? " , nu am stiut sa raspund, m-am ascuns in valurile spumante ale marii, sub cerul meu de stele.

 Am fost nimicul care a vrut totul. Am vrut sa ating intunericul arsa de lumina. Nu am reusit. Am reusit sa ies din mare, insa cerul nu mai este instelat si nici obrajii arsi de soare.

 Imi e dor de marea mea.... 

Sintaminte - Parti din jurnal

           Nu stiu cum sa imi exprim sentimentele zilele astea, si imi doresc nespus sa le asez pe blog ca sa scap de povara lor din suflet.
           Am o combinatie ciudata de sentimente. In primul rand ma simt obosita, obosita sa caut adevarul, obosita sa infrang minciunile, obosita sa ascult barfele, obosita sa raspund la intrebari, obosita sa imi raspund la intrebari, obosita ca sa ma mai inteleg...
          Ma simt grea si impovarata de multele intrebari fara raspuns, ma simt impovarata de tine, ma simt impovarata de el, ma simt impovarata de ea...  of ea... ea m-a impovarat... iar timpul tot nu vrea sa ia greutatea de pe umerii mei.
           Am avut multe schimbari in ultima perioada si cred ca  m-au dat peste cap putin , deasemenea vreau sa fac multe lucruri in scurtul timp ce urmeaza si astea ma dau mai tare peste cap. Mi-am schimbat colectivul si ma acomodez greu si imi este tare dor de fosta mea colega... Dor... imi este tare dor si de buna mea prietena cu care nu inteleg nici acum de ce nu am mai vorbit...
           Imi este greu si sa ma fac inteleasa. Nu stiu daca am eu o problema de comunicare sau are lumea o problema de perceptie. Liberatea pe care o ofer  este interpretata gresit, deasemenea si gandirea mea. Daca accept multe si daca vreau prea putine de la cineva nu inseamna ca sunt nici proasta, nici ca nu gandesc, nici ca nu vad sau aud, din contra inseamna ca sunt o femeie puternica, ca sunt o femeie desteapta si ca nu imi fac multe asteptari de la tine ca sa nu fiu dezamagita.
           Vreau sa se stie ca ma iubesc prea mult ca sa ma lasa sa sufar, ma iubesc prea mult ca sa ma lasa sa astept, ma iubesc prea mult ca sa nu stiu ce vreau, ma iubesc prea mult pentru tine.
          Ma amuza teribil copilariile oamenilor maturi sau celor care se considera maturi, ma amuza sufletul meu de fiecare data cand se indragosteste si ma amuza oameni incuiati in idei.
         Ma dezgusta proasta crestere si ce ma dezgusta cel mai tare este minciuna si impocrizia.
          Sunt constienta ca Eu sunt propriul meu dumnezeu si toate trairile pe care le am acum le am tot datorita mie. eu sunt victima mea, lafel cum eu sunt castigatoarea mea... si oricat de tare ma cert dimineata in oglinda cand ma trezesc tot ma iubesc mai tare ca mama, mai tare ca tata ca bunicii, ca viitorul sau fostul iubit sau amant, sau ca toti la un loc .

         O zi frumoasa si nu uitati sa va iubiti mult!

O altfel de iubire...

Vreau sa imi fii profesor!
Un profesor care sa ma hraneasca cu dorinta, sa ma hraneasca cu simtaminte..
Vreau sa simt ca traiesc!
Sa simt ca iubesc, sa simt ca urasc, sa simt durere, sa simt placere, sa simt cum fiecare simt mi se acutizeaza...
Invata-ma iar sa simt !
Vreau sa pot sa traiesc toate simturile intr-unul singur...
Vreau sa te gust!
Stiu ca esti amar si dulce, acru si sarat, si mirosi a iasomie si busuioc, iar pielea ta este condimentata cu sangele cu care m-ai impartasit!
Fa din trupul meu , potirul tau!
Goleste-ma de fiecare data cand iti este sete iar eu iti voi jura ca ma voi umple mereu..
Iar tu...
Tu sa devii al meu drog care stiu ca nu imi face bine dar la care ma intorc mereu din dependenta!
Opreste-mi respiratia!
Asa voi simtit ca voi ramane mereu acolo, la tine in dormitor! Asa ma voi hrani si eu mereu cu tine cand esti cu o alta femeie. Asa voi fura din sufletul lor si din frumusetea lor. Ma voi bucura impreuna cu tine de durerea si de placerea lor.
Iar orgasmul lor..
Va fi orgasmul nostru, al meu si al tau!

Simturi

Smaralde pe obraz,

Picaturi reci.

Sarutul arde..

Lacrimile fierb,

Tu clocotesti,

Iar eu ma topesc.

Plec..

Tu te intorci.

Te vad..

Ma vezi...

Dar suntem orbi.

Te simt..

Ma simti..

Dar suntem plini de nesimtire.

Eu...

Tu... noi...

Nu mai suntem.

Un alt fel de curcubeu....

Mai stii rosu?

Visam rosu,

Iubeam rosu,

Vorbeam rosu,

Zambeam rosu,

Si vroiam doar rosu!

Noi doi eram tot rosu !

Ne visam in rosu,

Ne adulmecam in rosu,

Ne vorbeam in rosu,

Ne zambeam in rosu,

Totul era doar rosu!

Ieri mi-ai adus o floare galbena!

Si m-ai visat in portocaliu,

Eu te-am iubit portocaliu,

Tu mi-ai vorbit portocaliu,

Eu ti-am zambit portocaliu.

Si ne-am imbracat amandoi in galben!

Azi ti-am dat o carte albastra.

Si te-am visat verde,

Tu mai iubit verde,

Eu ti-am vorbit verde,

Tu mi-ai zambit verde.

Si inimile noastre s-au facut albastre!

Uitate in jurul nostru , acum totul e haos!

Ne visam indigo,

Ne vorbim lila,

Ne cantam turcoaz,

Ne zambim gri,

Si ne iubim, da ne iubim , in negru....