DIMINEATA

 

Chibrit..

Foc..

Fum..

Cercuri..

Tigarea..

Ganduri..

Cafeau..

Zat..

Ghicitoare?

Doar idealuri,

Planuri,

Vise,

Eu...

Doar eu ...

In idealuri,

Planuri,

Vise.

Singura...

O altfel de iubire...

Vreau sa imi fii profesor!
Un profesor care sa ma hraneasca cu dorinta, sa ma hraneasca cu simtaminte..
Vreau sa simt ca traiesc!
Sa simt ca iubesc, sa simt ca urasc, sa simt durere, sa simt placere, sa simt cum fiecare simt mi se acutizeaza...
Invata-ma iar sa simt !
Vreau sa pot sa traiesc toate simturile intr-unul singur...
Vreau sa te gust!
Stiu ca esti amar si dulce, acru si sarat, si mirosi a iasomie si busuioc, iar pielea ta este condimentata cu sangele cu care m-ai impartasit!
Fa din trupul meu , potirul tau!
Goleste-ma de fiecare data cand iti este sete iar eu iti voi jura ca ma voi umple mereu..
Iar tu...
Tu sa devii al meu drog care stiu ca nu imi face bine dar la care ma intorc mereu din dependenta!
Opreste-mi respiratia!
Asa voi simtit ca voi ramane mereu acolo, la tine in dormitor! Asa ma voi hrani si eu mereu cu tine cand esti cu o alta femeie. Asa voi fura din sufletul lor si din frumusetea lor. Ma voi bucura impreuna cu tine de durerea si de placerea lor.
Iar orgasmul lor..
Va fi orgasmul nostru, al meu si al tau!

Simturi

Smaralde pe obraz,

Picaturi reci.

Sarutul arde..

Lacrimile fierb,

Tu clocotesti,

Iar eu ma topesc.

Plec..

Tu te intorci.

Te vad..

Ma vezi...

Dar suntem orbi.

Te simt..

Ma simti..

Dar suntem plini de nesimtire.

Eu...

Tu... noi...

Nu mai suntem.

Mihai Beniuc - Ultima Scrisoare

 

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

Un alt fel de curcubeu....

Mai stii rosu?

Visam rosu,

Iubeam rosu,

Vorbeam rosu,

Zambeam rosu,

Si vroiam doar rosu!

Noi doi eram tot rosu !

Ne visam in rosu,

Ne adulmecam in rosu,

Ne vorbeam in rosu,

Ne zambeam in rosu,

Totul era doar rosu!

Ieri mi-ai adus o floare galbena!

Si m-ai visat in portocaliu,

Eu te-am iubit portocaliu,

Tu mi-ai vorbit portocaliu,

Eu ti-am zambit portocaliu.

Si ne-am imbracat amandoi in galben!

Azi ti-am dat o carte albastra.

Si te-am visat verde,

Tu mai iubit verde,

Eu ti-am vorbit verde,

Tu mi-ai zambit verde.

Si inimile noastre s-au facut albastre!

Uitate in jurul nostru , acum totul e haos!

Ne visam indigo,

Ne vorbim lila,

Ne cantam turcoaz,

Ne zambim gri,

Si ne iubim, da ne iubim , in negru....

Ploaia....

      Azi, dupa o zi grea si posaca, am mers la o terasa ... a inceput sa ploua... In timp ce oamenii de pe strada fugeau sa se ascunda sub umbrelele mari ale bodegii, eu mi-am sorbit ultima gura de cafea din ceasca impreuna cu o tigara....    Si parca ti-am vazut chipul ademenitor in fumul tigarii...
      M-am ridicat de la masa, mi-am platit nota si am zambit..... am plecat zambind prin ploaie...  Mi-am adus minte cat de mult iti placea ploaia si cum te bucurai de stropii care cadeau pe tine. Mi-am adus aminte de copilul din tine, mi-am adus aminte de copilul din mine. Iti vedea chipul in fiecare picatura de apa care cadea pe trupul meu. Incercai sa ma mangai... incercai sa ma atingi.... Mi-am adus aminte cat de mult ne-am iubit... si cum ploia ne-a legat. Ma gandeam: ``De ce oameni fug de ploaie?`` , ``Ploia este asa de frumoasa, iti purifica sufletul !``. Si nu... ploaia nu ne desparte... ploaia de uneste.. Ploaia ne face mai ganditori, ploaia ne face mai romantici, ploaia ne face mai visatori si ne aduce aminte toate dorintele pe care le avem.
    Am intrat in scara blocului, mi-am intors privirea inca odata spre ploaie sa iti mai vad odata chipul, credeam ca o sa mi se faca dor de el, aveam nevoie de o ultima privire... Am urcat ispasita in casa, m-am intins in pat si am devenit mai ganditoare, mai romantica, mai visatoare si mi-am amintit toate dorintele pe care le am. Sunt singura in pat dar ploaia mi te-a eliberat din inima mea. Sunt singura dar fericita, sunt singura dar pura....

 

-Cununia-

Orizontu-mi este apropierea,

In timp ce tu in noapte te indepartezi,

Rosu imi ramane vesnic culoarea,

Dar tu in negru iar ma vezi.

Iti sarut buzele reci,

Cu ochii inchisi te luminezi,

Ma scufund in amintiri reci

Fara sa le mai colorezi.

Sangele-mi iti va fi impartasania,

Trupu-mi al tau potir,

Vinul imi recita spovedania,

Viata-mi se atarna de un fir.

Te iau de mana si plecam,

Te miri ca ma indepartez si eu in zari,

Cu luna sa ne incununam,

Uitandu-ne la stele zambitori.