Dor de marea mea.... - File din jurnal

Era iarna sufletului meu dar aveam langa mine soarele care imi ardea chipul in asfintit. Ani de zile am colindat impreuna prin desertaciune. Rasaritul era mereu plin de promisiuni, plin de vise si de idealuri.

Eram cuvantul care mereu aspira sa ajunga un frumos poem. Nenumarate vise s-au spart in noapte in milioane si milioane de stele, de multe ori transformandu-se chiar in aurora. Dar nu ma suparam speram din nou si din nou in alte vise, cerul devenind din ce in ce mai instelat si mai stralucitor. 

 Mereu am fost cea neinteleasa si ciudata. Mama imi spuneam ca am un suflet cameleonic si nu a inteles cum am ajuns asa find nascuta dintr-o femeie obisnuita.

Am fost intrebata deseori "De ce? " , nu am stiut sa raspund, m-am ascuns in valurile spumante ale marii, sub cerul meu de stele.

 Am fost nimicul care a vrut totul. Am vrut sa ating intunericul arsa de lumina. Nu am reusit. Am reusit sa ies din mare, insa cerul nu mai este instelat si nici obrajii arsi de soare.

 Imi e dor de marea mea.... 

Te ador

Te ador pentru ca m-ai invatat sa nu te iubesc.

Te iubesc pentru ca mi-ai dat curaj sa nu te doresc.

Te doresc pentru ca stiu ca nu vreau sa te mai sarut.

Te sarut pentru ca mangaierea ta s-a putut sa o uit.

Te uit pentru ca inca vrei sa ma adori.

Ma adori in cuvinte nespuse de atatea ori.

Sintaminte - Parti din jurnal

           Nu stiu cum sa imi exprim sentimentele zilele astea, si imi doresc nespus sa le asez pe blog ca sa scap de povara lor din suflet.
           Am o combinatie ciudata de sentimente. In primul rand ma simt obosita, obosita sa caut adevarul, obosita sa infrang minciunile, obosita sa ascult barfele, obosita sa raspund la intrebari, obosita sa imi raspund la intrebari, obosita ca sa ma mai inteleg...
          Ma simt grea si impovarata de multele intrebari fara raspuns, ma simt impovarata de tine, ma simt impovarata de el, ma simt impovarata de ea...  of ea... ea m-a impovarat... iar timpul tot nu vrea sa ia greutatea de pe umerii mei.
           Am avut multe schimbari in ultima perioada si cred ca  m-au dat peste cap putin , deasemenea vreau sa fac multe lucruri in scurtul timp ce urmeaza si astea ma dau mai tare peste cap. Mi-am schimbat colectivul si ma acomodez greu si imi este tare dor de fosta mea colega... Dor... imi este tare dor si de buna mea prietena cu care nu inteleg nici acum de ce nu am mai vorbit...
           Imi este greu si sa ma fac inteleasa. Nu stiu daca am eu o problema de comunicare sau are lumea o problema de perceptie. Liberatea pe care o ofer  este interpretata gresit, deasemenea si gandirea mea. Daca accept multe si daca vreau prea putine de la cineva nu inseamna ca sunt nici proasta, nici ca nu gandesc, nici ca nu vad sau aud, din contra inseamna ca sunt o femeie puternica, ca sunt o femeie desteapta si ca nu imi fac multe asteptari de la tine ca sa nu fiu dezamagita.
           Vreau sa se stie ca ma iubesc prea mult ca sa ma lasa sa sufar, ma iubesc prea mult ca sa ma lasa sa astept, ma iubesc prea mult ca sa nu stiu ce vreau, ma iubesc prea mult pentru tine.
          Ma amuza teribil copilariile oamenilor maturi sau celor care se considera maturi, ma amuza sufletul meu de fiecare data cand se indragosteste si ma amuza oameni incuiati in idei.
         Ma dezgusta proasta crestere si ce ma dezgusta cel mai tare este minciuna si impocrizia.
          Sunt constienta ca Eu sunt propriul meu dumnezeu si toate trairile pe care le am acum le am tot datorita mie. eu sunt victima mea, lafel cum eu sunt castigatoarea mea... si oricat de tare ma cert dimineata in oglinda cand ma trezesc tot ma iubesc mai tare ca mama, mai tare ca tata ca bunicii, ca viitorul sau fostul iubit sau amant, sau ca toti la un loc .

         O zi frumoasa si nu uitati sa va iubiti mult!

DIMINEATA

 

Chibrit..

Foc..

Fum..

Cercuri..

Tigarea..

Ganduri..

Cafeau..

Zat..

Ghicitoare?

Doar idealuri,

Planuri,

Vise,

Eu...

Doar eu ...

In idealuri,

Planuri,

Vise.

Singura...

O altfel de iubire...

Vreau sa imi fii profesor!
Un profesor care sa ma hraneasca cu dorinta, sa ma hraneasca cu simtaminte..
Vreau sa simt ca traiesc!
Sa simt ca iubesc, sa simt ca urasc, sa simt durere, sa simt placere, sa simt cum fiecare simt mi se acutizeaza...
Invata-ma iar sa simt !
Vreau sa pot sa traiesc toate simturile intr-unul singur...
Vreau sa te gust!
Stiu ca esti amar si dulce, acru si sarat, si mirosi a iasomie si busuioc, iar pielea ta este condimentata cu sangele cu care m-ai impartasit!
Fa din trupul meu , potirul tau!
Goleste-ma de fiecare data cand iti este sete iar eu iti voi jura ca ma voi umple mereu..
Iar tu...
Tu sa devii al meu drog care stiu ca nu imi face bine dar la care ma intorc mereu din dependenta!
Opreste-mi respiratia!
Asa voi simtit ca voi ramane mereu acolo, la tine in dormitor! Asa ma voi hrani si eu mereu cu tine cand esti cu o alta femeie. Asa voi fura din sufletul lor si din frumusetea lor. Ma voi bucura impreuna cu tine de durerea si de placerea lor.
Iar orgasmul lor..
Va fi orgasmul nostru, al meu si al tau!

Simturi

Smaralde pe obraz,

Picaturi reci.

Sarutul arde..

Lacrimile fierb,

Tu clocotesti,

Iar eu ma topesc.

Plec..

Tu te intorci.

Te vad..

Ma vezi...

Dar suntem orbi.

Te simt..

Ma simti..

Dar suntem plini de nesimtire.

Eu...

Tu... noi...

Nu mai suntem.

Mihai Beniuc - Ultima Scrisoare

 

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.