Eistein nu era nebun,
Eistein era doar relativ.
Stiu ca totul pare abstract,
O insiruire de litere fara noima,
O insiruire de organe este si trupul nostru,
Toate puse intr-o logica greu de definit.
Cand lumina in viteza ei il loveste,
Se propaga intr-o iubire,
O iubire relativa.
Relativ implinita,
Relativ impartasita,
Relativ dorita.
Eistein nu era nebun,
Eistein era doar relativ.
Relativa sunt si eu in agonia mea simplista,
Cu ganduri care par abstracte
O insiruire de emotii fara noima.
Toate randuite cu o grija nedefinita in creier.
Cand emotia in viteza ei il loveste,
Se propaga intr-o iubire,
O iubire relativa.
Relativ implinita,
Relativ impartasita,
Relativ dorita.
Eistein nu era nebun,
Eistein era doar relativ.
