Fata cu ruj rosu nu are voce dar canta mereu.
Nu este mai deloc multumita dar zambeste.
Poarta mereu tocuri si priveste oamenii de sus.
Ea stie mereu ce poate,
Stie inainte de toti ce sa va intampla,
Si simte cand oamenii o privesc.
Si tu intorci capul dupa ea pe strada.
Esti unul din multime pentru ea,
Dar ea este fata cu ruj rosu.
Ea este doar ea.
Nici apusul,
Nici rasaritul,
Nici marea sau ninsoarea
Nu este ca ea.
Ele mereu au ceva in comun,
Sunt mereu lafel de frumoase.
Ea este altfel mereu.
Nu stii de ce te uiti la ea,
Poate rujul rosu sare in evidenta,
Dar in cele din urma o vezi pe ea, naturala...
Nu o poti picta, nu ii retii vocea,
Nu o mai vezi in nici o alta fata.
Iti ramane in minte precum un parfum,
Precum o senzatie, un sentiment...
Si cand incerci sa ti-o imaginezi este doar o fantoma, o umbra,
Cu ruj rosu.
