Defectele perfecte!

         
Fiecare femeie cu care am vorbit are asteptari de la viitorul partener...
Femeia isi formeaza un sablon despre cum si-ar dorii sa fie si sa arate partenerul ideal  al ei.
Trist...
Evident ca nu gasesc barbatul care sa se detina atatea avantaje si  caracteristici pozitive si devin nemultumite
Unele se conformeaza si continua relatia , iar nemultumirile ei se transforma in frustrari...
Frustrarile se transforma in nesiguranta de sine,
Nemultumirele de sine se rasfrung pe partener, pe prieteni, pe rude si cei este mai rau pe copii.
Altele pleca si mereu sunt in cautare de partenerului ideal, cautandu-l la infinit , fiind judecate de societate, denumite femei usoare.
Ma uit in trecut nu am avut tipar.. nici fizic, comportamental.
Evident mi-am dorit un barbat educat care sa stie cand e cazul sa imi traga scaunul intr-un local, sa imi deschida usa la masina cand intru sau sa nu ma lase sa imi torn eu vin in pahar, sunt chestii de bun simt, educatie si respect fata de mine.
Singurul lucru pe care l-am vrut, a fost sa aibe defectele perfecte!
Nu ma deranjeaza daca sforaie noaptea... nu e vina lui, plus ca am somn adanc si nu il aud!
Nu ma deranjeaza o cicatrice, cateva km in plus, nici cheia de masina sau eu stiu ce alte bazaconii care cauta domnisoarele
Asta e .. te vreau cu defecte...  ...

De ce scriu?

Zilele trecute vorbeam cu cineva despre ceea ce scriu! Ma intreba de ce scriu? Care este sentimentul care ma insipira? Nu am stiut cum si ce sa raspund!
M-am tot gandit!
Ce ma face sa scriu?Ce ma face sa nu mai scriu?
Am avut perioade in care scriam zilnic, la cursuri , la birou, in tranvai, chiar si la bar pe note de plata, si alte perioade in care parca uitam ca am scris vrodata!
Am crezut ca sentimente puternice precum ura, iubirea, gelozia, regretul, tristea ... sentimente care ne marcheaza sufletul... ma fac sa scriu...
E adevarat ... si sentimentele astea m-au facut sa scriu!
E ciudat cum totusi, de data asta linistea m-a adus iar pe foaie!
E o liniste intr-o perioada nelinistita!
O liniste ciudata , pe care nu am ai simtit-o !
Toata lumea parca tipa dupa mine, iar eu ii aud in soapta si merg mai departe!
O liniste in care ma gandesc la acum, la secunda asta, nu la ieri , nu la anul trecut, nu la anul care o sa vina!
Iar prezentul pe alocuri e frumos, pe alocuri e poate negru... nu imi pasa... e doar prezent!
Nici nu stiu sa mai compar prezentul cu trecutul.. sau sa ma gandesc ca maine o sa fie mai bine...
Poate sa fie si mai rau ...dar e liniste! Ce mai conteaza?
Nu ma mai gandesc daca ceea ce fac e gresit, daca este normal, daca este bine... stiu doar ca vreau!
Cred ca trebuie sa incepem sa facem si sa realizam lucruri pentru ca vrem...
Am uitat ca destinul suntem noi!
Am uitat cum sa mai fim sinceri unul cu altu, si ce este mai rau, am uitat sa fim sinceri cu noi!
Am invatat ce inseamna regretul, vinovatia, si suntem umbriti de mustrari de constinta!
Dar am uitat sa fim noi, asa cum suntem , fara o masca , fara un zambet fals, fara incruntari...
Hai sa fim noi!
Macar pentru un zambet, macar pentru o secunda in oglinda cand ne privim, macar langa o persoana draga, macar in sanul familiei,
Sa acceptam ca am vrut sa facem greselile pe care le-am facut si ca ne place sa facem greseala de acum..
Pentru ca asta ne defineste.
Pentru ca asa suntem noi!
Si sa o spunem privindu-ne in ochii:
Asta sunt eu si nu imi pare rau!

Ai uitat sa mai respiri!

Sunt aici pe foie, pe blog.!
In visul sau cosmarul vietii tale.
Cat curaj iti trebuie ca sa ma vezi?
De cati ochii ai nevoie sa ma citesti?
Urechile unde iti sunt de nu ma auzi?
Unde ai plecat de nu ma simti?
Lasitatea si frica este pacatul uman
Care ne rupe de realitate ,
De adevarata viata.
Nu ai cum sa simti vibratia respiratiei tale
Daca jumatate din sufletul tau este in trecut
Iar alta este viitor.
Ai uitat sa mai respiri !
Cat curaj iti trebuie sa te privesti?
De cati ochii ai nevoie sa te citesti?
Urechile unde iti sunt de nu te auzi?
Unde ai plecat de nu te simti?

Alba ca Zapada

Ieri mi-am aruncat hainele!
Mi-am dat seama ca am o gramada de chestii inutile:
Sutiene, portjartiere, negligee ..toate inutile.
Push-up... o prostie!
O inventie facuta sa te sugrume..
Sanii sunt mai frumosi in caderea lor lina decat pusi margele la gat!
Ieri am aruncat tot pentru ca de azi sa umblu goala.
Oglinzile din casa s-au razvratit pana cand am cedat!
Acum imi sunt prietene.
Vorbesc mereu cu mine cand sunt in fata lor si de fiecare data nu aud decat :
Esti frumoasa!
Pentru ca da sunt frumoasa!
Nici nu le intreb cine este cea mai frumoasa precum mama vitrega a Albei ca Zapada!
Ele imi raspund fara intrebare.
In povestea mea eu sunt Alba ca Zapada.
Stii de ce sunt frumoasa?
Ca sunt femeie.
Femeie ma fac firele albe din cap,
Femeie ma face primul rid aparut,
Femeie ma face urma de celulita de pe posterior,
Iar formele rodunde la burtica tot femeie ma fac.
De un an de zile tot descopar femeia din mine,
Si nu ma plictisesc,
Mereu aflu lucruri noi despre mine...
Femeia este un mister si pentru ea insasi...
Asta ne face speciale..